In metrou un aurolac a inceput sa recite o poezie de N.Labis. Dupa ce termina de recitat si ne spune cate strofe are, volumul si anul in care a aparut aurolacul se plimba prin vagon. Nedandu-i nimeni bani, se indreapta suparat spre usile vagonului si zice:
” – Romanii de azi, nici sa le reciti o poezie nu mai merita! “
מָקוֹר: Overheard in Bucharest
