Auch…am vrut sa ma prefac ca nu-i aud dar astia mai au putin si se trag de par. Am vrut sa intervin , dar ma gandeam ca-mi este prea bine unde ma aflu si daca as fi intervenit s-ar fi simtit jenati.
Au reusit sa ma trezeasca fara sa-si dea seama si fara sa ajunga la un rezultat. Tineam ochii inchisi si incercam sa ma gandesc la nimic, ignorand cu luciditate intunericul si incercand sa tin departe de o inima rece sangele fierbinte care-mi alerga prin vene. O secunda de instabilitate imi era de ajuns sa fiu sfasiat de firul subtire pe care stateam lungit. Incercam sa ma incalzesc cu o imagine creata virtual a unei …

– BAAAA… !!! Du-te sa-i spui acum! Acum te duci !
– Ii este bine asa … jur , ca-i este bine… Nu te mai agita inutil.
– Tu… sigur nu …
– … nu ti-am ascuns nimic. Tu nu ai inteles.
– Ahhh… `mama ta! Minti , deci … De unde stiai ce urmeaza sa intreb?

Am simtit ca explodez si am sarit din pat cu gandul sa-i cert. Din doi pasi am ajuns la usa si mai ca am smuls-o din balamale. In fata mea s-au insirat siluetele a doua fiinte care tremurau ca o gelatina intr-o lumina difuza. A fost mai mult o senzatie decat o fraza definita si-mi dau seama cu stupoare ca nu m-ar fi deranjat deloc sa nu deschid usa. Ce dracu am facut ? Sunt in deces, si acum astept felicitarile din partea lor? Astia doi se uita uimiti la mine si eu sunt impietrit de imaginea lor. Cu coada ochiului incerc sa zaresc ceva real prin camera. E ok. O blana incepe sa-si intinda silutea dealungul patului dupa un somn bun. Imi intorc incet capul spre geam si fac un pas inapoi. Vad lumina portocalie de la iluminatul stradal cum incearca sa-si faca loc printre jaluzele. Mai fac un pas inapoi si ma intorc cu spatele la ei. Ce dracu?! Mi-am tapetat peretii cu blana de zebra !? Ceva nu e ok , dar poate nu e decat lumina dintre jaluzele imprimata inca pe retina. Am auzit cum s-a miscat usa de la intrare parca saltata de un curent puternic. Au fugit…le-am auzit pasii grabiti cum se indreptau spre lift. Nu a fost sa fie… El a deschis usa si au facut impreuna pasul fatal intr-un gol de sapte nivele. Macar au fost impreuna pana in ultima clipa.
Era la picioarele mele si-l simteam nedumerit de tot. Il dau la o parte ( zici ca-i in pragul unui atac de apoplexie… daca-i ies ochii din cap mai mult de atat va trebui sa-si caute femela melc cand nu o sa-l mai privez de libertate ) si ma indrept spre pat.
E liniste acum … si as putea sa dorm linistit… (Hei ! Sunt treaz ! Nu ai ce sa-mi spui pentru ca nu mai existi ! )